Povestesc azi cu o prietena. Ii spun printre altele ca muncesc cam putin in ultima perioada. Alegeri, insecuritate economica, vine vara, habar nu am ce se intampla de e asa scadere in business. Si ce faci, ma intreaba ea. Ce pot face? Mai mult timp de huzurit-ma duc la sala si pe afara ca sa nu ma cotropească gandurile negative, gătesc bun copiilor, vorbesc cu prietenii, ascult muzica, citesc destul de mult, continui să mă promovez pe toate canalele…ce pot face? Viata de freelancer…cu ups and downs. La care ea, dupa ce ma ascultă atentă: Auzi, tu trăiesti ca oamenii bogati. Pilates dimineata, cafea si muzica, liniste, copii perfecti, mâncare. Tânăra esti, cărnoasă ești (asa zice ea la frumoasa :-))) ce-ti lipseste? Las că vin ei și banii. Nu e așa mereu?
Eu si vedeam cu ochii mintii tabloul pe care îl vedea ea si deja căzusem în admiratie fată de viata mea. Da, chiar asa. Nu am putut să o contrazic. Imi lipsesc banii din cont pentru urmatoarele facturi, ca acum, slava Domnului, nu am nimic de achitat, dar cine stă să se împiedice de asta? Nici bogatii nu se gândesc la banii lor-ei trăiesc si se bucură de viață-de pilates, de prosecco, de un frappe, de blogul lor :-)) Ce înseamna o schimbare de perspectiva!
Nu trăiesc ca bogatii. Ia să perfectionez eu enunțul. Sunt bogată și traiul meu o arată.
Chiar se simte bine :-) O voi suna de câte ori îmi va fi greu să văd ceva bun .
*****
din aceeasi categorie-scriam pe fb mai demult:
Ii povestesc la telefon unei prietene (aceeasi de mai sus) ca maine vin niste oameni sa ridice o canapea rupta de la noi, altcineva sa inlocuiasca un WC si sa zugraveasca livingul, alti doi prieteni sa ia un calorifer electric. Apoi vine si socrul meu, sa ia Toyota mea mica si batranica...
Nu apuc sa termin, ca numa ce-mi zice cu un ton gelos: maine deci vor roi bărbatii in jurul tău toată ziua.
Hm. Speechles cateva clipe.
Acum, ca mi-a schimbat perspectiva, de-abia astept ziua de mâine! Eram chiar stresata, nu mai sunt.
Alta prietenă
II arat o fotografie facuta in casa unei amice din Israel. Sunt pe o canapea, in stanga mea este Yael, iar instantaneul este facut din dreapta mea, de sus cumva si eu ma holbez ca un aer psihopat la fotograf. II zic cutremurata de cat de rau aratam-Doamne, cat de urata sunt! La care ea, fara sa respire: esti pe naiba! Fii serioasa! Fotograful e prost! Nu vezi ce unghi aiurea! Nici Linda Evanghelista nu iesea bine in poza asta.
Ah, ah, ce bine a fost. Mi-a fost asa drag sa vad cum ma apara si cum altul e de vina, nu eu….:-)) Desi eu…chiar nu aratam bine :-))
****
Ii propun să mergem intr-o excursie prin nu mai stiu ce tara visam eu. Iran, cred. Ai înnebunit? Nici cu degetul pe harta nu trec pe acolo! E prea periculos.
Inca rad când imi imaginez asta degetul ei care ocoleste prudent tara asta pe harta :-))