Ce te mână în luptă, Andreea? a vrut sa stie recent un prieten.
Care luptă? am încheiat eu discuția.
Viata nu e o luptă. E un dar. Primesc cu multa curiozitate zilele. Primesc tot ce îmi aduc ele. Bucurii, dez-amăgiri (ce cuvânt simpatic!), lumini, umbre. Imi dau voie sa simt tot. In mine, în spatiul meu interior este loc pentru toate. Imi beau paharul până la capăt. Simt, râd, plâng, mă bucur, iau, dau, cad, mă ridic, visez, muncesc. In tot acest timp, ceva din mine este mereu senin, imuabil, observator înțelept, veghetor liniștit, sfătuitor de taină.
Mă minunez de vârsta la care am ajuns. 49 curând, pe 27 iunie
Mă minunez de câte mai vreau să învăț.
De cât de puține stiu.
De cât de frumoasă este planeta noastră.
De cum trece timpul, ca un vis
De ce cred oamenii despre mine sau de cum se simt in preajma mea
De puterea cuvintelor
De candoarea copiilor mei
De ce îi motivează pe oameni - frica, speranta, viziunea interioară, invidia, generozitatea, rănile...
Mă minunez, trăiesc, iubesc, experimentez, învăț. Nu e loc de nicio luptă. Cu viata nu te lupti, o trăiesti cu toate ale ei. O îmbrătisezi, o accepti asa cum e -o sălbăticiune înfiorător de frumoasă, crudă, vie.
Discussion about this post
No posts