A venit oficial vara. Am petrecut ziua de ieri in Delta Neajlovului-vezi poze pe instagram, aici. A fost minunat sa stăm în barcă, în liniște și să ascultăm/ privim in jur. Am asistat la cina unui stârc cenusiu-a stat nemiscat clipe bune, apoi a vârât ciocul în apa, a scos un pestisor argintiu pe care l-a înghitit si apoi a stat iarăsi nemiscat :-)
Mie îmi sunt tare dragi păsările. Cred că și eu loc, am tot felul de întâmplări nostime cu ele. Una dintre amintirile preferate este dintr-o după amiază de vara, când m-am oprit la o cafenea la Eroilor si am împărtit prajitura cu o vrabie. M-a văzut singură si mi-a tinut companie :-)) Cel mai nostim e că a părut că mă întelege (sigur dnul doctor are ceva de zis aici)-am întrebat-o dacă si ea e singură, dacă nu vrea să îsi aducă o prietenă, asa că si-a luat zborul si s-a întors repejor cu încă o vrabie, neinteresata însă. A venit, a văzut, a zburat. Păsările si albinele par să mă înțeleagă foarte bine, oricât de amuzant pare :))
Când erau copiii mei mici, le traduceam ce spun păsările. Ascultau atenti si râdeau. Si acum mai fac asta spre amuzamentul lor. Fetita mea spune ca am molipsit-o cu dragul de păsări. Le pune grăunte pe terasa, asa că dimineata mă trezesc în mare larmă. Uneori le fotografiază si pune pozele pe canalul ei whatsapp, caută informatii despre ele-cum se numesc, ce obiceiuri au si ni le impartaseste cu entuziasm si noua :-) Se va bucura să aibă urmăritori noi (nu vede numele sau numerele de telefon). Miruna, fetita mea, are 12 ani pe care îi vom sărbători pe 24 iulie.
Dupa ziua de ieri petrecută în natură, speram să am azi un start super energic si activ si bun. Dar….m-am trezit cu durere de cap. Am aflat si de ce-furtuni geomagnetice. Chiar era ciudat-o zi in natură, 9 ore de somn, sala, transpirat, mancat bun, huzurit pe terasa, antinevralgic …credeam că azi voi fi plină de energie. Nope. Din fericire, am avut doar doua sedinte azi, durerea de cap a fost/este suportabila si nu a fost nevoie sa le reprogramez.
M-a marcat mai mult decat am vrut ieri sa recunosc împușcarea unei tinere mame însarcinate. Chiar am crezut azi dimineată că starea de rău, durere de cap și greată este un efect psihosomatic. Nu exclud, dar cred si varianta cu furtunile geomagnetice.
A sosit kitul myheritage, am recoltat, am pus recipientul în plic si am facut comanda de curier…..doar ca sa aflu dupa ce am platit o suma măricică ca ei nu livreaza în casute postale din străinatate si că, dacă insist, pot încerca, dar returul, în caz de nereusită, mă va costa ceva… Pentru a trimite deci recipientul, trebuie sa merg la postă, unde trebuie să cer serviciul EMS (email express service)….ceea ce voi face mâine, dupa ce mă închin si pun intentie sa fie totul lin, sa nu fie coadă si să nu ma enervez :-)) Incă nu stiu cum si cand voi primi înapoi banii dati azi, aflu mâine…Tot mâine va trebui să îi explic curierului de ce nu îi mai dau niciun plic. Ah, ce bine era să mă documentez un pic înainte…Am gresit eu, ca să nu fie nevoie să gresiti si voi.
Tot azi-mi-au apărut rândurile incredibilei Ayan Hirsi Ali, care ….a îmbrătisat crestinismul. M-a surprins si bucurat vestea aceasta. Nu e putin lucru.
Ayaan Hirsi Ali s-a născut într-o familie musulmană în Somalia și a fost crescută în tradiția islamică. Ulterior, ea a renunțat la islam și s-a identificat ca ateistă timp de peste două decenii. Recent, însă, Hirsi Ali a anunțat că s-a convertit la creștinism, considerând această schimbare o reacție la ceea ce ea numește „vidul nihilist” al lumii moderne. Ea a explicat că a fost atrasă de valorile creștine și de moștenirea iudeo-creștină, pe care o vede ca fundament al civilizației occidentale.
Mereu mi-a plăcut să urmaresc povestile celor care se convertesc la crestinism. Peter Hurley, de exemplu, un irlandez stabilit in Romania, îmi este foarte drag. Pe Nicolae Steinhardt, care s-a convertit la creștinism ortodox în închisoarea de la Jilava, îl stiti, cred, toti (v. Jurnalul fericirii). Yelena Popovic, regizoarea filmului Omul lui Dumnezeu (despre Sf Nectarie) la fel, s-a îndreptat spre ortodoxie după nasterea fiului ei.
Atat de pe aici. Am rufe de întins, o cină de pregătit si niste ecrane de închis :-) Durerea de cap tot prezentă, sper să dispară totusi curând..
Si mie plac pasarile. Am o familie de mierle carora le dau de mancare zilnic si cand mai intarzii vin la geam sa verifice de ce intarzii.
Intr-o perioada urmaream un starc identic cu ala din poza ta. Era acelasi, acolo statea permanent. Desi in principiu e pasare calatoare, in Irlanda din cauza climei blande iarna nu mai pleaca nicaieri, stau si peste iarna.