De ce nu îmi este frică

M-am cercetat.

Nu îmi este frică.

Indiferent cine iese Presedinte.

Indiferent că vor trage de noi “stăpânii de la Bruxelles” sau ne va călca cizma rusească.

Indiferent câtă tristete voi simti

Indiferent dacă voi fi săracă, bolnavă, văduvă sau….cum cu inima mistuită de durerea pierderilor de tot felul

Indiferent dacă voi mânca sau nu zile în sir

Dacă voi vedea lumina soarelui, liberă sau voi zace în vreo celulă

Indiferent ce mi se va întâmpla, nu mă tem. Mă va durea. Poate voi tipa, poate voi plânge. Poate îmi vor da târcoale doruri si regrete si întrebări fără răspuns

Dar frică, nu, nu simt.

Pentru că este întuneric, dar este si lumină. Pentru că Dumnezeu există și simt mereu prezenta sa mângâietoare. Pentru că oricând pot închide ochii, lumea dispare și eu mă regăsesc într-un tinut luminos, vast, plin de pace. Acolo nu poate patrunde nimeni. Acolo sunt liberă mereu. Lanturi de glezne dacă as avea și răni grave, eu voi închide ochii ca să gust cu smerenie pacea si nemărginirea lui Dumnezeu.

Când eram mică, îi sopteam: Te iubesc! Te iubesc, Doamne. As fi uitat poate, dar se pare ca o dată am zis mai tare, cu atâta dragoste că s-a facut liniste in masina. Era duminica, veneam de la bunici, tata conducea, vorbea cu mama. Eu priveam apusul si tot ce simteam era veneratie, uimire, bucurie, dragoste. Ca o îndrăgostita ce eram am spus-te iubesc, Doamne! Au tăcut. Tăcerea era respectuoasă, în masina se strecurase o lumină blândă si bună…As vrea să ajunga si azi să rostesc si oamenii să tacă…să se linisteasca, să își amintească….Nihil sine Deo….

Cât vor mai suferi oamenii până își vor aminti? Își vor aminti?….Ce pierdere să nu trăiești în și cu Dumnezeu…In libertate. Adevarata libertate….cea pentru care poti da drumul la tot. La absolut tot, stiind că nu ai pierdut nimic. Doar iluzii….

Am scris si aici: https://andreeadragomir.blogspot.com/2013/05/spatiul-interior.html

***