despre dependențe
Am terminat azi dimineața cartea Până când râul cel mare ne va despărti, de Elisabeth Gilbert.
L-am găsit ieri pe Lior păzindu-mi cartea în pat :-)
Nu mă așteptam la nimic din ce am găsit în ea-dependente, degradare, intensitate, transformare, reabilitare. Cred că este cea mai onestă si necosmetizată carte a ei. Vorbeste despre relația ei cu Rayya Elias, cea mai bună prietenă, apoi iubită și soție, diagnosticată cu cancer pancreatic și hepatic în 2016.
Cartea explorează:
iubirea lor intensă și complicată
dependența (a Rayyei de alcool și droguri, a lui Liz de iubire și sex)
pierderea, durerea și procesul de vindecare, relația cu copilul interior vulnerabil, rănit, care ne cam conduce viețile
generozitatea compulsivă, relațiile toxice, frici, dependențe, moarte, pierdere și eliberare
Eram azi la biserică cu ochii plini de lacrimi. Sunt câtiva ani de când nu am mai putut asista la o slujbă fără să îmi simt inima si cugetul zdrobite de greutatea păcatelor mele, de dorul de Lumină, de prea plinul emotiilor…As vrea să zic că nu merg în fiecare duminică la liturghie pentru că prea plâng, dar as minti. Nu merg pentru că nu îmi pot înfrânge comoditatea…și asta se adaugă la lista păcatelor mele…
Le-am căutat pe toate cu gândul, le-am cercetat de atâtea ori…am plâns pentru fiecare în parte si am regretat. Si atunci? De aici, gândul mi-a zburat la dependente.
De ce esti dependentă?, m-am întrebat.
De internet, am răspuns, căci tare voiam să îmi scot telefonul din geantă.
De cafea, am mai spus. Si chiar nu îmi face bine, dar dependenta este mai puternică, mă învinge în fiecare dimineața.
De povestea mea, de ceea ce îmi spun.
De suferintă, am făcut ochii mari. Da, de suferintă….M-am uitat în jur în biserică si am văzut fețele lungi, triste ale celor din jur. Niciun zâmbet, nimic ușor pe chipurile marcate de suferință…..
Marca crestinului este bucuria, scria Steinhardt. Bucuria nu vine din absența durerii, ci din transfigurarea ei. Bucuria este semnul omului liber, care nu mai poate fi înfrânt de frică. Dar eu nu sunt liberă….sunt dependentă. Tânjesc să am credintă deplină, să mă simt liberă deplin, în acceptare și bucurie….
Dependenta de spatiul în care trăiesc, mereu mă atasez de case, de lucrurile mele care îmi sunt familiare.
De copiii mei, de prezenta lor în apropierea mea
De validarea celorlalti
De citit, folosesc cititul si ca pavază împotriva gândurilor, a singurătătii, a tristetii
Ordinea nu reflectă importanta lor…Dependentele mele sunt un ghem încâlcit.
Când am citit Litania umilintei, am citit fiecare rând cu atentie la gradul de intensitate al opozitiei pe care o simteam in interior. Citirea Litaniei si rugăciunea-medicamentele pentru tratarea dependentelor mele….
Mă rog să fiu eliberată de tot ceea nu serveste sufletul meu.
Doamne al Libertății și al Adevărului,
vino în locul din mine unde sunt legată.
Atinge rana care mă împinge spre ceea ce nu-mi face bine.
Rupe, cu blândețe și putere, orice lanț care mă ține captivă.
Umple golul cu prezența Ta,
umple frica cu pace,
umple neliniștea cu liniște,
umple dorul cu iubire adevărată.
Dă-mi curajul să aleg viața,
să aleg lumina,
să aleg libertatea.
Îți dau Ție tot ce nu pot duce singură.
Fă din mine o ființă întreagă,
cu minte limpede,
inimă trează
și voință întărită.
Îți mulțumesc pentru că mă eliberezi,
pentru că mă ridici,
pentru că mă înveți să trăiesc fără frică.
Amin!