Fericită să fiu ....eu
2025/2026
Am un prieten de 77 de ani, vorbitor de germană ca si mine, lup singuratic ca si mine, mercenar ca si mine (adică lucrează mai bine singur, decât în echipă), altruist si săritor, ati ghicit, ca mine :-)) Hallo, John, stiu că citesti :-)
Are o conditie fizică exemplară si o disciplină cum rar mai poti gasi in zilele noastre. Am facut ieri împreună un tur de Herăstru, vreo 18.000 de pasi eu, el nu stiu. El a pasit in trecut-a scos la lumina lucruri de acolo…lucruri traite, nespuse nimanui poate….
Ne-am bucurat dupa plimbare de o cina usoara la Zexe.
Paranteză- în doua localuri mă simt eu acasă in Bucuresti-Zexe Aviatorilor si Boutique de Pain, de pe Academiei :-)
Am lasat sa se decanteze in mine toate-informatiile primite, energia, ce a fost 2025 si ce îmi doresc sa experimentez in 2026. M-am rugat pentru pace vie in sufletul meu si pentru întelepciune.
2025 a fost un an bun, linistit. Sunt recunoscatoare pentru el.
-am ajuns azi, aici cu toti cei dragi. N-am pierdut pe nimeni, mama încă râde la telefon, încă se aprinde repede când o enervează ceva, chiar dacă o mai doare ba spatele, ba un picior, tata răspunde si el la telefon, desi nu e în cea mai bună formă.
-Copiii sunt si au fost sanatosi, nici racelile nu s-au atins de ei. Mici incercari pe ici colo-un nas infundat la Vladi de vreo doua ori. Au invatat bine, au petrecut timp cu prietenii lor, au fost echilibrati si au crescut. Fetita mea, diagnosticată acum doi ani cu epilepsie focală nu a avut nicio criză anul acesta. Numai lucrul acesta si simt recunostinta!
Fotografia cu noi este mai veche, facuta la Zexe, ca tot am pomenit locul :-)
-Am citit, am vazut filme. Cartea cu cel mai mare impact asupra mea a fost Se intorc mortii acasa, de Cornel Constantin Ciomazga. Am inteles ceva esential despre iertare si poate voi scrie despre asta candva. Sau poate cititi si voi cartea…A mai fost o carte anul acesta-o am pe birou, nu m-am îndurat sa o pun in biblioteca încă: Cabala de lumină, de dr. Catherine Shainberg.
-a intrat Lior în viata noastra-motanelul gasit la motorul masinii in parcare :-) De cand il avem, radem/zambim si mai mult. Se joaca frenetic, este dragastos si aiurit ca orice baby motanel (are 3 luni)
-am petrecut o luna in Grecia-2 saptamani in august cu ai mei si 2 in noiembrie singura la un curs international. Am urcat pe muntele Olimp, am mancat sardine la gratar, smochine coapte si rodii, am rostit efcharisto zilnic si m-am bucurat sa fiu….acasa. 47,6 este procentul de ADN grecesc pe care il detin-mi-am facut anul acesta un test ADN si am aflat ca sunt grecoaica pe jumatate. Are sens, bunicul meu matern a fost Constantin Panait-cu bunici si strabunici veniti din Grecia.
Fragmentul de mai jos este dintr-o conversatie cu Socratis, un tip din Salonic cu care pare-se impart un segment maricel de ADN identic-cel mai probabil un verisor grec de gradul patru.
O alta parte din mine este germanica si este uimitor cat de vie este de fapt aceasta informatie in mine. Sa invat germana pentru mine s-a simtit mai mult ca o reamintire. Intuiesc sensul cuvintelor inainte de a le cauta in dictionar, le simt cumva. Sunt ultra punctuala, disciplinata si detest galagia si hâhâiala in grupuri - grupulete. Iubesc ordinea, claritatea, logica si, desi, sunt sociabila si gata sa ajut pe cineva oricand, oricum nu am prieteni apropiati. Oameni dragi, amici, oameni pe care ii cunosc de o viata poate, dar nu sunt genul cu “cea mai buna prietena”. Nu am asa ceva.
-am continuat sa studiez Kabbalah desi nu e cel mai usor lucru. Se aseaza incet incet noi intelesuri si drumul e ba usor, ba anevoios si neclar. Lumina ma schimba temeinic si ma las schimbata.
-mi-am pastrat echilibrul in perioade tulburi pe retelele sociale-nu am ranit pe nimeni, nu am jignit, nu am dat cu pietre. M-au socat multi cu lipsa de logica, naivitatea si ferocitatea opiniilor, dar cam atat. Pentru linistea mea emotionala si pentru igiena mea mentala controlez bine ce las sa intre in spatiul meu.
-nu am divortat nici anul acesta, desi era cat pe-aci sa ne programam la notar :-)) Oricum, am facut progrese-in anii trecuti, eu propuneam divortul saptamanal, apoi lunar :-)) Acum a fost o singura data in acest an, e un progres. Acest mic cutremur ne-a apropiat, suntem amandoi mai atenti sa nu declasam minele :-)) Inca avem triggere, dar pe masura ce trece timpul ni le cunoastem mai bine. Stim cand si cat spatiu sa ne lasam unul altuia si asta este ceva extraordinar. Apropo de spatiu, pe care sotul meu mi-l lasa cu întelepciune-am cunoscut odata un tip, eram indragostiti cumva si visam un viitor impreuna. Ma rog, am fost pana in ziua in care mi-a marturisit visul sau: sa facem toate lucrurile impreuna si sa purtam haine in aceleasi culori. Pentru inceput, voia sa ne luam costume ski identice. In ziua aceea s-a terminat :-)) Fara parere de rau. Pur si simplu ma cunosc.
-am lucrat cat de bine am putut. Am servit, am sustinut, am cladit, am pus suflet, am ridicat, am insuflat optimism si putere.
-am fost voluntar intr-un proiect si am de gand sa fiu si anul acesta. Daca vrei sa te implici, scrie-mi pe andreea@focuspeinima.ro.
-am scăpat de câteva kilograme, am continuat sa fac pilates si sa merg pe jos. Sunt sănătoasă, dorm bine, mă simt bine în pielea mea.
-am fost la kinetoterapie pentru niste manevre dureroase dar necesare. Cateva zile am avut apoi de furca cu emotiile si amintirile eliberate din nodurile mele si din fascie…
-m-am reconectat cu doua persoane din trecut si acest lucru mi-a adus bucurie.
In 2026 nu am planuri marete. Cuvantul care vreau sa imi defineasca anul este Acasă, căci Acasă este locul meu de putere, locul unde sunt relaxata, frumoasa, creativă, împlinită. Acasă-ul fizic are nevoie de un upgrade, asa ca singura mea intentie pentru 2026 este aceasta-sa gasim un alt spatiu perfect pentru familia noastra-cu doi adolescenti si un motanel, sa il amenajam cozy si sa ne bucuram de el.
Visez sa petrecem o luna la vara în Cape Town-momentan toata familia este împotrivă:-)) Nu sunt deloc interesati ori deschisi, dar eu ….visez si sper. Mai e până la vară.
Nu stiu ce ne va aduce 2026. Vremurile sunt cum sunt, oamenii din ce în ce mai egoisti.
Prețuiesc prezentul și mă rog sa fiu binecuvântată cu înțelepciune, echilibru, pace si sănătate ca să fac față la tot ceea ce am de trăit, experimentat, înteles, dăruit.
