Inimă de piatră

Citeam ieri despre "inima de piatra". Despre cum ni se impietresc inimile de la piedici si greutati, cum nu mai credeam, cum privim cu zeflemea.

Cred ca prima si prima data ar trebui sa cerem sa simtim. Sa ni se inmoaie inimile. Sa fim binecuvantati cu acea prezenta. Cu dulceata credintei. Cu puterea si increderea care vin cu ea. Apoi restul….

Si inima de piatra se înmoaie si redevine vie si fierbinte daca ne rugam. Iar si iar pana o raza de lumina strapunge scutul.

RAZELE VESNICIEI

- Fericitul Trifon Turkestanov

Vad cerul Tau de-a stelelor stralucire luminat. O, cât esti Tu de bogat; e atâta lumină la Tine! Prin razele luminatorilor îndepartati cauta vesnicia spre mine; sunt atât de mic si neînsemnat, dar Domnul este cu mine; dreapta Sa iubitoare pretutindeni ma tine.

Slava Tie pentru a Ta purtare de grija necontenita;

Slava Tie pentru întâlnirile cu oamenii, de Tine mai înainte gândite.

Slava Tie pentru dragostea rudelor si-a prietenilor credinciosie;

Slava Tie pentru blândetea animalelor care îmi slujesc.

Slava Tie pentru clipele de lumina ce-au fost în viata mea;

Slava Tie pentru bucuriile senine ce mi-au cuprins inima.

Slava Tie pentru fericirea de a trai, de a ma misca si de a contempla;

Slava Tie, Dumnezeule, întru vecie!

Fericitul Trifon Turkestanov, Cunoasterea lui Dumnezeu prin mijlocirea firii vazute, traducere de Olga Bersan, Ed. Sophia, Bucuresti, 2011, cap. Acatist de Multumire „Slava lui Dumnezeu pentru toate”, p. 128-129.