Sinele e ca tăcerea unei săli goale de cinema

"Sinele e ca tăcerea unei săli goale de cinema. E tot timpul acolo. Chiar şi când filmul rulează, când sala e plină de spectatori, când atenţia generală e focusată pe zgomotul şi imaginile filmului. Singurul lucru real, permanent, de neînlăturat e tăcerea. Doar că nu e sesizabilă. Când filmul se termină, luminile se sting şi publicul părăseşte sala, tăcerea e mai sesizabilă ca oricând. Când mişcarea a încetat, gândurile s-au depărtat, senzaţiile s-au domolit, tăcerea e la fel de neschimbată, imperturbabilă. Când totul adoarme, trece în absenţă, tăcerea rămâne mereu vie.

Acesta e sinele, existenţa eternă dinaintea oricărei existenţe temporare. Poate fi remarcat oricând, chiar şi în toiul unui război zgomotos. Dar e preferabil să-l cauţi în linişte. E mult mai bine să-ţi opreşti filmul din cap şi să-l cauţi în sala complet goală. E mereu acolo pentru tine. Nici nu poate fi altfel, din moment ce tu eşti Acesta. Aici, acum, în permanenţă! " (Marius Cretu)