"Noi existăm, iubim, muncim și ne îndeplinim nevoile noastre în continua schimbare prin intermediul corpului fizic si a interactiunilor cu mediul.
Experienta corpului nostru este experienta sinelui nostru, la fel cum gândirea, imaginația și ideile fac parte din sinele nostru.
Cu cât ne separăm identitatea de experiența corporală, cu atat lucrurile par "să ni se întâmple". Ne simtim lipsiti de control, disociati, fragmentati. Pierdem contactul cu baza principala a experientei umane-realitatea noastră corporală. "
(James I. Kepner)
In acest video povestesc putin despre acest curs, pe care oricine il poate achizitiona si urma online.
Doi ani am fost ocupata să învăt să mă dau jos din cap. Să fiu în contact cu corpul meu, să initiez comunicarea cu el, să fiu atentă la ce simt. Si apoi - să învăt să îmi schimb dispozitiile emotionale cu ajutorul corpului.
I-am dat corpului o voce-am scris cu ochii plini de lacrimi. Am tinut cursul în sală, variante open în Bucuresti si in Brasov, dar si corporate. Vorbesc de 2015-2016, când nimeni nu acorda atentie trupul.
"Oamenii călătoresc pentru a se minuna la vederea culmilor muntoase, a valurilor uriașe ale mărilor, a lungimii fluviilor, a imensitatii oceanelor, a mișcărilor circulare a astrelor, însă trec nepăsători pe lângă ei înșiși, uitând să se minuneze de propria lor ființă." (Sf. Augustin)
Acest proces continuă, nu cred că se va opri vreodată. Ani de zile în care am fost separată de corpul meu au lăsat urme. Si totusi-corpul este primul Acasă.
Dacă vrei să te simți acasă în corpul tău, află că drumul nu este scurt.
Dacă nu știi de unde să începi, îți recomand cursul meu online, structurat în module săptămânale. Este puternic, este bun, este ușor și plăcut de parcurs, este un punct sănătos de plecare.
De la el și de la bibliografia aferentă, poți începe să te întorci către tine.
Din cartea Aleargă, de Ana Maria Sandu
De ce ai face asta? Pentru că poți trăi mai centrat, mai echilibrat, având susținerea unui corp a cărui comunicare o înțelegem. Pentru că a fi acasă în propriul corp înseamnă putere și liniște.
De cand am decis sa cobor din minte in corp, am devenit:
🐝 mai prezentă
❤️mai atentă la ceea ce imi transmite corpul
🌹mai frumoasa, am un nivel mai mare de vitalitate, care se traduce prin ochi si piele stralucitoare
💃🏻energie sa fac tot ceea ce imi propun
🔥mai vie, cu o energie mai jucausa
🦋mai charismatica, mai magnetica
🍇mai constienta de informatiile si raspunsurile pe care corpul mi le ofera
Viata se traieste in corp. Viata este mai juicy, mai vie cand o traim plenar cu toata fiinta. Corpul nostru marturiseste tacut istoria noastra.
Emotiile îngropate în el, neputintele, blocajele, curgerea, lipsa, grijile, bolile, bucuriile, viciile si calitățile noastre-toate pot fi citite in corpul nostru.
Trăim la "mansardă", ne dăm jos cu greu, uitând că viața apartine celui care își revendică toata ființa...
*****
"𝐵𝑢𝑛𝑎 𝑑𝑖𝑚𝑖𝑛𝑒𝑎𝑡𝑎, 𝐴𝑛𝑑𝑟𝑒𝑒𝑎! 𝐶𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑒 𝑠𝑎 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑐𝑖 𝑡𝑟𝑢𝑝𝑢𝑙 𝑐𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒𝑎!
𝑀𝑢𝑙𝑡𝑢𝑚𝑒𝑠𝑐 𝑑𝑖𝑛 𝑡𝑜𝑎𝑡𝑎 𝑖𝑛𝑖𝑚𝑎! 𝐹𝑜𝑎𝑟𝑡𝑒 𝑏𝑖𝑛𝑒𝑣𝑒𝑛𝑖𝑡 𝑚𝑜𝑑𝑢𝑙𝑢𝑙 𝐼𝑉, 𝑚-𝑎 𝑎𝑗𝑢𝑡𝑎𝑡 𝑚𝑢𝑢𝑢𝑢𝑙𝑡 !
𝐶𝑎𝑛𝑑 𝑎𝑢 𝑡𝑟𝑒𝑐𝑢𝑡 4 𝑠𝑎𝑝𝑡𝑎𝑚𝑎𝑛𝑖? 𝐶𝑒 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑛𝑠𝑒 𝑎𝑢 𝑓𝑜𝑠𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑚𝑖𝑛𝑒! 𝑀𝑎 𝑡𝑜𝑡 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑎𝑟, 𝑑𝑎𝑟 𝑚𝑎𝑖 𝑎𝑙𝑒𝑠 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑎𝑟 𝑐𝑎𝑖 𝑑𝑒 𝑟𝑒𝑧𝑜𝑙𝑣𝑎𝑟𝑒 𝑎 𝑐𝑜𝑛𝑓𝑙𝑖𝑐𝑡𝑒𝑙𝑜𝑟 𝑖𝑛𝑡𝑒𝑟𝑛𝑒, 𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑖𝑙𝑜𝑟 𝑓𝑎𝑟𝑎 𝑠𝑡𝑎𝑟𝑒. S𝑢𝑛𝑡 𝑚𝑎𝑖 𝑠𝑒𝑛𝑖𝑛𝑎, 𝑚𝑎𝑖 𝑐𝑎𝑙𝑚𝑎, 𝑚𝑎𝑖 𝑒𝑓𝑖𝑐𝑖𝑒𝑛𝑡𝑎 . 𝐶𝑒𝑙 𝑚𝑎𝑖 𝑚𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑎𝑟 𝑎𝑙 𝑐𝑢𝑟𝑠𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑡𝑎𝑢 𝑒𝑠𝑡𝑒 𝑓𝑎𝑝𝑡𝑢𝑙 𝑐𝑎 𝑚𝑖-𝑎 𝑑𝑖𝑙𝑎𝑡𝑎𝑡 𝑡𝑖𝑚𝑝𝑢𝑙 ! 𝐴𝑖 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑎 𝑑𝑟𝑒𝑝𝑡𝑎𝑡𝑒 𝑐𝑎𝑛𝑑 𝑠𝑝𝑢𝑖 𝑐𝑎 𝑎𝑐𝑒𝑠𝑡 𝑐𝑢𝑟𝑠 𝑒 𝑚𝑎𝑖 𝑏𝑖𝑛𝑒 𝑠𝑎 𝑖𝑙 𝑓𝑎𝑐𝑖 𝑝𝑒 𝑖𝑛𝑑𝑒𝑙𝑒𝑡𝑒, 𝑠𝑖 𝑑𝑎, 𝑒 𝑢𝑛 𝑖𝑛𝑐𝑒𝑝𝑢𝑡 𝑝𝑒𝑛𝑡𝑟𝑢 𝑑𝑒𝑠𝑐𝑜𝑝𝑒𝑟𝑖𝑟𝑒𝑎 𝑑𝑒 𝑠𝑖𝑛𝑒, 𝑑𝑒 𝑐𝑜𝑚𝑢𝑛𝑖𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑐𝑢 𝑡𝑖𝑛𝑒 𝑖𝑛𝑠𝑎𝑡𝑖, 𝑐𝑢 𝑖𝑚𝑝𝑎𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑑𝑢𝑙𝑐𝑒 𝑡𝑟𝑢𝑝-𝑚𝑖𝑛𝑡𝑒. 𝐶𝑢 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑎, 𝑚𝑢𝑙𝑡𝑎 𝑟𝑒𝑐𝑢𝑛𝑜𝑠𝑡𝑖𝑛𝑡𝑎!" (𝑂𝑑𝑒𝑡𝑡𝑎 𝐶.)
"Bună, Andreea, îți las aici ceva de necrezut pentru mine, abia acum realizez lucrurile astea si e..transant parca. Da, abia am început, dar are cursul asta o putere, nu ma asteptam nici 20% din ce oferă.
Multumesc!
Suddenly, my body
Nu pot sa cred cat de tare m-am regasit in povestea ei. WOW! Imi vine sa urlu, simt un regret, simt durere in suflet, mereu mi-am dorit sa fiu mai mult, sa fac mai mult, mai bine, si mi-am urat corpul pentru ca nu ma sustinea, nu implinea dorintele mele probabil fantastice, voiam ceva supraomenesc. Vedeam corpul meu ca pe un robot care trebuia sa reziste la orice; sa rabde de foame cand nu mancam nimic o zi intreaga si il 'agresam' spunandu-i ca nu ii mai ajunge mancarea, o masa pe zi mi se parea suficient si nu vedeam de ce ar trebui sa imi ceara mai mult. Cand aveam dureri de spate, trebuia sa isi revina dupa 1 noapte de somn. Ma raportam la el de parca ar fi fost cineva diferit de mine, care imi statea in cale. Au fost zile in care nici nu l-am spalat; L-am urat toata copilaria si adolescenta ca e gras si scund, ca mi se strang pantalonii scurti intre picioare ca am picioarele groase, l-am urat ca imi gaseam greu papuci deoarece sunt mica dar lata in picior, pentru roseata din obraji si pentru ca transpir, in mintea mea, doar grasii transpira. L-am urat pentru ca din cauza lui eram exclusa si oamenii nu priveau dincolo de el, credeam ca din cauza lui, nu imi pot arata creativitatea si potentialul. L-am urat pentru calcaiele crapate, pentru ca are sentimente si apoi ii sunt sfasiate. l-am ccertat ca a crezut ca toti oamenii sunt buni si ca e safe sa te deschizi. L-am certat ca a cautat atentie si afectiune si apoi a ramas dezamagit. I-am impus sa nu mai simta, sa puna toate sentimentele pozitive undeva intr-un cufar, si cufarul ala in alt curfar fara cheie; pe fundul unui ocean sa nu mai poata fi gasit si sa scoata la suprafata doar mecanisme de aparare si respingere, sa scoata rutatea, ca asa am crezut eu ca e mai bine. I-am impus sa nu mai faca sex doarece il consideram foarte murdar pentru ca avusese mai multi parteneri sexuali in trecut. Il consideram vulgar atunci cand isi dorea sex. L-am sufocat cu tot felul de lenjerii moderlatoare, doar, doar, sa nu se mai vada colaceiii aia dezgustatori.
l-am dereglat cu zecile de diete: slab calorice, bogate caloric, fara grasimi, fara carbohidrati, doar cu sucuri, doar cu grefii si lamaie pe stomacul gol, doar cu carne, fara carne, cu mese extrem de mari cantitativ si cu mancat compulsiv, cu mancatul in graba, imbucand cat mai mult si mai repede, ca sa nu ma vada cineva care m-ar putea judeca si nu ma gandeam niciodata ca i-ar putea fi rau.
Corpul meu a fost dusmanul meu inchipuit si i-am facut mai mult rau decat as putea sa ma gandesc sa fac vreodata cuiva.
In momentul asta am sentimente contradictorii: pe de o parte, simt ca nu mai pot repara nimic din ce am stricat iar pe de alta parte, cred ca asa cum m-a sustinut pana acum, in conditiile astea, va reusi sa iasa la lumina, vindecand traume, miscandu-se, avand alimentatie sanatoasa si iertand.
Multumesc si sunt recunoscatoare, dragul meu corp! (Ella Ungureanu)